Situat în nordul tarii, judetul Maramures se desfasoara pe circa 160 km de la vest la est si aproximativ 60 km de la nord la sud, având o suprafata de 6.215 km² ca marime fiind al 17 judet, cu o populatie de peste 140.000 locuitori.
    Limita nordica a judetului o formeaza granita cu Ucraina, în vest se afla judetul Satu Mare, la sud judetele Salaj, Cluj si Bistrita-Nasaud, iar la est se învecineaza cu judetul Suceava.
    Între anii 1965-1966 în vederea dezvoltarii sectiei etnografice au fost organizate campanii de achizitii de obiecte etnografice precum si studii despre zonele etnografice. Aceste campanii au vizat mai ales zona Oasului si cea a Careiului.
   Anul 1968 a însemnat si anul de debut al adevaratei activitati cu caracter muzeal în Sectia de Etnografie de la Baia Mare. Obiectele etnografice au fost aranjate pe colectii continuând completarea acestora. Cresterea substantiala a colectiilor Sectiei de Etnografie, precum si deosebita valoare a a pieselor a impus organizarea unui muzeu etnografic cu o expozitie pavilionara. În acest scop a fost obtinuta cladirea Teatrului de Vara astfel ca la 1 iulie 1978 sa fie deschisa expozitia pavilionara de baza a Sectiei de Etnografie si Arta Populara.


   EXPOZITIA PAVILIONARA DE ETNOGRAFIE SI ARTA POPULARA, BAIA MARE

    Īn cadrul expozitiei pavilionare este prezentat tezaurul creatiei populare materiale din cele patru zone etnografice, cunoscute de-a lungul istoriei ca "tari" si anume: Tara Maramuresului, Tara Chioarului, Tara Lapusului si Tara Codrului.
   Expozitia este organizata īn patru sali, īn care sunt prezentate ocupatiile traditionale, mestesugurile artistice, instalatiile tehnice, portul popular si obiectele de cult.
Prima sala prezinta ocupatiile de baza, agricultura si cresterea animalelor, precum si o parte a ocupatiilor secundare, albinaritul, culesul din natura, vānatoarea si pescuitul.
   AGRICULTURA - este prezentata cu ajutorul plugurilor din lemn, a grapei cu colti de lemn, a semanatorilor, a diferitelor unelte cu ajutorul carora taranul pregatea pamāntul pentru cultura, īngrijea culturile si īn final culegea recolta.
   CRESTEREA ANIMALELOR - este cea de a doua ocupatie principala a locuitorilor din Maramures ce se afla īn strānsa interdependenta cu agricultura.
   ALBINARITUL - ocupatie principala a locuitorilor mai ales din zona Chioarului mentionata īn documentele medievale.
   VĀNATOAREA - era practicata īn general cu capcane de metal de diferite marimi īn functie de animalul care urma sa fie prins.
   PESCUITUL - este prezentat īn expozitie prin cāteva vārse si cosuri cu care se pescuia īn ape cu debite mai mari.

Īn a doua sala sunt prezentate instalatiile tehnice si trei dintre cele mai importante mestesuguri: fieraritul, dulgheritul si tāmplaria.
   INSTALATIILE TEHNICE - sunt prezentate prin doua tipuri de prese de ulei cunoscute si sub numele de oloinite.
   DULGHERIA SI TĀMPLARIA - pentru cele patru zone etnografice aceste mestesuguri sunt deosebit de importante aici dezvoltāndu-se o adevarata civilizatie a lemnului.
Sala a treia este dedicata īn prima parte unuia dintre cele mai vechi si mai dezvoltate mestesuguri din nordul Romāniei si anume olaritul.
   COLECTIA DE CERAMICA are ca centru Valea Izei si cuprinde piese datate īn secolul al XIX- lea .Ea a primit numele de ceramica de Valea Izei pentru ca pe aceasta vale din Tara Maramuresului a fost īntālnita cel mai des.
    Ceramica din Tara Lapusului este prezentata prin piese ceramice nesmaltuite si piese ceramice smaltuite.
   OBIECTELE DE CULT -icoanele pe lemn sunt cele mai vechi piese de cult care decorau interioarele bisericilor din lemn din nordul tarii. Cele expuse sunt datate īncepānd cu sec al XVII-lea.
Icoanele pe sticla trateaza subiectul religios prin filtrul cultului ortodox.

Sala a patra expune portul popular si textile de interior, facāndu-se o distinctie clara īntre cele patru zone etnografice. Portul popular este expus atāt īn īntregime cāt si ca piese izolate.
   Īn mijlocul salii manechinele īntruchipeaza un alai de nunta unde fiecare pereche participanta reprezinta o anumita zona etnografica. Portul popular din Tara Choiarului ,Tara Lapusului si Tara Codrului poate fi admirat doar īn muzeu.
Zadiile sunt piese de port care azi nu se mai poarta, sunt deosebite prin diversitatea si bogatia ornamentelor, din zona Lapusului.
   Camasile de femeie si de barbat din zona Chioarului impresioneaza prin eleganta si sobrietatea ornamentului.
TESATURI DE INTERIOR -specificul tesaturilor de interior din nordul tarii este decorul cu elemente geometrice si sub aspect cromatic predomina rosul.
   Maiestria artistelor anonime este binecunoscuta īn tara si īn afara ei. Prin tesaturile create, port sau textile de interior, tarancile īsi exprimau sentimentele si īn acelasi timp īsi demonstrau īn fata comunitati maiestria si harnicia.

MUZEUL SATULUI

     Īn anul 1984 este inaugurat Muzeul Etnografic īn aer liber, īn peisajul pitoresc de pe Dealul Florilor. Prin tematica elaborata si achizitiile facute, Muzeul Etnografic īn aer liber acopera muzeistic realitatea civilizatiei si culturii populare din spatiul administrativ al Judetului Maramures si partial al fostei Regiuni Maramures zonele etnografice: Lapus, Maramuresul Istoric, Chioar, Codru, Oas.
    Īn prezentarea aspectelor complexe ale etnografiei si artei populare romānesti īn expozitia īn aer liber, un rol important īl are principala unitate din cadrul gospodariei - casa de locuit. Unitate de baza a economiei romānesti casa este īnconjurata de constructii cu caracter economic: gospodaria īnteleasa īn sensul unui complex arhitectonic al carui specific este determinat de natura mediului geografic si cu deosebire de conditiile de productie. Aceasta din urma īnseamna īn mod concret legarea arhitecturii de ocupatia de baza a oamenilor, constructiile cu caracter economic fiind un indiciu sigur al surselor principale ale populatiei rurale si ai nivelului ei de trai.
    Biserica de lemn īn jurul careia s-a dezvoltat Muzeul Satului provine din satul Chechis , sat ce a apartinut domeniului Baia Mare dupa cum o atesta documentele din 1566. Monumentul este construit din lemn de stejar avānd dimensiuni relative mici:12,45 m lungime si 4,5 m latime cu īnaltimea peretilor de 2,40 m. Acoperisul bisericii are un singur corp si se īncadreaza stilului transilvanean al bisericilor de lemn. Īnvelitoarea este realizata din sindrila de brad cu cioc.
    Īn interior biserica este decorata cu obiecte de cult ce fac parte din colectiile muzeului etnografic.