Muzeul Judetean Maramures. Aici trecutul prinde viata.

     De la inaugurare, la cumpana dintre secolele XIX si XX, Muzeul din Baia Mare si-a propus colectarea de obiecte valoroase si variate din diferite domenii de activitate, din cele mai vechi timpuri pâna în epoca moderna.
    Colectia incipienta de arheologie, astazi doar partial pastrata, poate fi reconstituita pe baza primelor registre de inventar si publicatii ale muzeului. Ea continea piese extrem de diverse ca factura si provenienta, dar si ca importanta stiintifica, documentara si muzeistica, obtinute în cea mai mare parte prin donatii.
    Alaturi de piese egiptene, grecesti sau romane, au fost adunate si numeroase obiecte preistorice, cele mai multe însa fara indicarea localitatilor lor de provenienta. Doar foarte putine dintre ele, cum erau topoarele de piatra neolitice de la Ilba, erau descoperiri locale. Totusi, în straduinta de a ilustra si istoria locala, au fost executate atunci si mulaje ale unor piese gasite în zona, dar pastrate în alte colectii publice, precum toporul de cupru de la Baia Mare, topoarele de bronz de la Gaura (Valea Chioarului) si Ilba, spada de bronz de la Iedera sau inelul de aur de la Seini. De mare importanta a fost si achizitionarea tezaurului de la Baia Mare, gasit în anul 1904, care cuprindea, printre altele, si tiparul sigiliului mare octogonal al orasului din secolul XIV.
    Activitatea de cercetare aprofundata si sistematica a trecutului istoric al zonei de nord a tarii a demarat la muzeul din Baia Mare dupa 1950. Având în raza sa de preocupari si teritoriile satmarene, atentia muzeului, pe atunci de rang regional, s-a îndreptat la început cu precadere spre zona Eriului si Nirului, de altfel extrem de bogata în statiuni arheologice.
    Aici, în anii 1953-1954, s-a desfasurat prima sapatura sistematica la care au colaborat si specialisti din cadrul muzeului. Este vorba de cercetarea asezarii si cimitirului din epoca bronzului de la Pir, unde s-a recoltat un foarte bogat si variat material arheologic, facându-se în acelasi timp, pentru prima data în România, observatii cu privire la ritul de înmormântare practicat de purtatorii culturii Otomani.
    Dupa aceasta data, paralel cu cercetarile din Bazinul Oas referitoare la locuirea paleolitica, sapaturile au continuat tot în zona Carei. Cel mai important santier de aici a fost cel de la Berea-Ciumesti, unde, pe parcursul mai multor campanii, au fost urmarite mai multe obiective, începând cu neoliticul, cele mai însemnate fiind cele referitoare la epoca bronzului, latènul celto-dacic, epoca romana si postromana.
    De abia în anul 1964 au început primele sapaturi arheologice în zona Sighet-Viseu, în patru puncte, cu materiale apartinând unor epoci distantate între ele cu multe secole: Sighetu Marmatiei - epoca bronzului, Oncesti - epoca dacica si medievala, Cuhea (Bogdan Voda) - epoca bronzului si medievala, Ieud - epoca medievala. Ele au fost continuate apoi de sapaturile de la Giulesti, Sarasau si Sighetu Marmatiei, toate având ca obiectiv statiuni medievale, de la Calinesti - asezare dacica de epoca romana, Craciunesti - asezare de slavi timpurii, Tisa - asezari din perioada de tranzitie spre epoca bronzului, din Hallstatt si din epoca medievala timpurie.
În anul 1966 au început si primele sapaturi la Baia Mare într-o asezare din epoca bronzului aflata pe teritoriul Spitalului TBC, în anul 1967 la Lapus, unde au fost reluate cercetarile în necropola tumulara, în 1968 la Cetatea Chiorului, în 1969 la Busag, unde s-a cercetat o asezare paleolitica.
În anii urmatori, s-a continuat activitatea sustinuta de cercetare arheologica, atentia primordiala fiind îndreptata înspre zona Oarta-Bicaz. Aici au fost depistate câteva obiective de exceptional interes stiintific, ce depaseste sfera de preocupari a cercetarii locale sau chiar regionale, ele având impact asupra cunoasterii fenomenelor istorice petrecute pe un larg spatiu european. Dintre acestea, sigur cel mai important este sanctuarul din epoca bronzului de la Oarta de Sus, edificat de comunitatile Wietenberg. Cercetarea acestui obiectiv a permis relevarea unei multitudini de aspecte legate de viata spirituala a populatiei de la mijlocul mileniului II a. Chr., cu conexiuni variate în timp si spatiu. Sapaturile au pus totodata în lumina cantitati importante de materiale arheologice, piese de metal (aur, argint si bronz), obiecte folosite la prelucrarea metalelor, piese de lut ars, piatra, os si corn, precum si ceramica, în majoritatea bogat ornamentata.
    În mod firesc, cercetarea arheologica maramureseana a avut ca obiectiv si cultura Suciu de Sus, singura cultura arheologica ce îsi are statiunea eponima în judetul Maramures. Sapaturile care s-au efectuat la Oarta de Jos, Oarta de Sus, Bicaz, Vad, Lapusel, Mesteacan, Valenii Somcutei etc au adus importante contributii la cunoasterea acestei culturi a epocii bronzului cu o larga raspândire teritoriala si cu o ceramica spledid ornamentata, comparata de V. Pârvan cu ceramica contemporana din Creta.
    Cercetarile efectuate la Lapus, Suciu de Sus, Libotin, Bicaz etc. au demonstrat existenta, în secolele de sfârsit ale mileniului II a. Chr., a unei populatii extrem de numeroase în nordul Transilvaniei, stapâna pe importante bogatii naturale, minereuri neferoase, sare, lemn, care a avut si un rol politic-militar mai deosebit.
    Desi cu un personal redus, muzeul din Baia Mare s-a straduit si în parte a si reusit, acesta si datorita colaborarilor cu institutele de specialitate din Bucuresti si Cluj, sa scoata la lumina si dovezile de locuire ale sfârsitului de mileniu I a. Chr. si mileniul I d. Chr.
Mai ales sapaturile ce s-au desfasurat la Calinesti, Sarasau, Craciunesti, Mesteacan, Valenii Somcutei, Prislop si mai recent la Lapusel au pus în evidenta elemente deosebit de relevante, care atesta continuitatea de locuire, dar si caracterele particulare ale acestei locuiri. Desigur, pentru lamurirea unor aspecte legate de fenomenele istorice petrecute în epoca romana si postromana sunt necesare înca intense cercetari.
    Cele mai recente sapaturi de sub egida muzeului au avut loc în centrul istoric al orasului Baia Mare. Descoperirile aduc contributii deosebit de valoroase la cunoasterea preocuparilor locuitorilor de aici în perioada de întemeiere a localitatii.
Bogata colectie arheologica a Muzeului din Baia Mare s-a constituit într-o perioada de peste un secol. Cea mai importanta parte a sa provine din sapaturile care au fost efectuate de-a lungul anilor. Exista însa si importante vestigii arheologice care au fost descoperite întâmplator si care au fost fie donate de descoperitorii lor, fie au fost achizitionate de la acestia. Din rândul acestora fac parte numeroase piese de piatra neolitice, piese izolate si depozite de bronzuri, descoperiri monetare. Ele contribuie în mod esential la detalierea evolutiei istorice petrecute de a lungul mileniilor si reprezinta în acelasi timp, pe lânga artefactele provenite din sapaturi, piese de mare interes în expozitii.

TEZAUR
- Descoperiri arheologice la Oarta de Sus, 20 exemplare: Bratara de aur masiv, cca 1500 î.H.; Inele de bucla, cca 1500 î.H.
- Descoperiri arheologice la Lapus, datând din epoca bronzului, 448 exemplare: Inel de aur; Perle de aur.
- Descoperiri arheologice la Oarta de Sus, datând din epoca bronzului: Bratara fragmentara; Inel; Inel de bucla; Inel din argint.
- Inel de aur, 4 exemplare, descoperit la Batarci.
- Tezaurul de monede romane descoperit la Oarta de Sus , 503 exemplare din argint, (Nero, Vitellius, Vespasian, Nerva, Traian, Adrian, medalie republicana romana)

Galerie foto - arheologie